Sunetul tacerii.

Picaturi grele de ploaie se prelingeau pe fereatsra intredeschisa si din cand in cand cate un fulger spargea negrul insangerat al cerului in mii si mii de cioburi ascutite.
Isadora statea pe un scaun vechi de stejar,tras langa fereastra,privind ploaia.Isi ridicase alene o mana si incerca sa atinga stropii de ploaie , insa sticla dura a geamului nu-i permitea nici macar sa le simta raceala.
Zambi rece.Stia ca plange.Plangea de ore si acum nici nu mai simtea durerea.Nu mai simtea nimic.Putea vedea cand fulgerul atingea pamantul ud,fata sa palida reflectata de sticla geamului,lacrimile care ii siroiau fara incetare pe obraji.Nu simtea ca mai traieste ,insa respira.Si ii parea rau ca inca o putea face.
Stia ca tot ce facuse era rau.Viitorul ei depindea de o singura decizie,iar ea facuse alegerea gresita.Si miza fusese mare!
In joc erau sentimentele sale,sufletul,poate chiar viata persoanei pe care o iubise cel mai mult.Si totusi riscase.Riscase si pierduse totul.Credea ca isi va gasi pacea in acest fel insa nu facuse decat sa se distruga.Alesese sa se distruga si acum era prea tarziu.Timpul regretelor trecuse la fel si lacrimile.In suflet nu mai simtea decat raceal si un gol imens si poate prea multe regrete.
Isi amintea acum cum incepuse totul.Fusese cea mai frumoasa perioada din viata sa,cand ea si Mark se intelegeau de minune.Simtea ca isi gasise jumatatea.Insa Mark nu era chiar de aceeasi parere.Seara,la bar,o cunoscuse pe Ashley care era plina de viata,vesela si mereu pusa pe sotii.Pe cand Isadora era mereu melancolica si trista.Iar el nu putea suporta asta.NU el.Cand fata disparuse in mod misterios,dupa cum credeau ceilalti,Isadora isi dadu seama ca iubitul sau s egandea din ce in ce mai mult la ea.Gelozia era din ce in ce mai greu de suportat.Atunci trebuia sa aleaga:sa se detaseze de tot ce se intamplase si sa uite totul-sa plece sau sa se razbune.Si alesese razbunarea,dulcea razbunare.
Iar acum Mark zacea pe podeaua camerei din acre fata privea ploaia,intr-o balta de sange,cu fata alba si rece,cu ochii sai verzi larg deschisi si care implorau iertare,dar care acum erau fara viata.Reci si fara viata.Totul numai din vina ei,in dorinta sa puternica de razbunare si din dragostea pe care i-o purta.Nu voia ca el sa mai sufere.Insa nu stia ca asa ea va fi singura care va avea de suferit.Pana intr-o zi cand se va satura de sunetul acela dureros al tacerii in care traia...